Camelia Boț

Confesiune
~Camelia Boț ~

Îndelung m-am târât
pe cărarea lumii pământești,
de frică să nu umbresc
cerul cu colbul pașilor mei
nu-mi ridicam privirea
către cer…
nici apa nu o atingeam
pentru a nu o tulbura,
doar ploaia o ingânam
să mă inunde,
în picăturile ei agresive
căutam să mă-nec,
uitând că apa nu se
poate-neca cu apă…
apoi de soare, ce să spun?
Îl lăsam să mă ardă
crezând că mă va usca,
implorându-l
să mă prefacă-ntr-o veșnică
umbră pe pământ…

Așa a trecut timpul peste mine…
azi, rup lanțul
de erori care mă dor,
croindu-mi prin univers, alt drum,
pășind cu privirea
agățată de cer, zâmbind
soarelui
si cu o sete de apă vie…

„Dacă n-ai un drum al tău,
învață să-l construiești!”

27.05.2021

Iubirea mireană
~Camelia Boț ~

Sunt iubiri din care
aduni emoțiile
și le-mpletești
în brâul cerului,
botezând fiecare clipă
de lumină ce aprinde
un întreg univers…

Sunt iubiri din care
împletești brâul-lui-Dumnezeu
și-n care așezi iubirea
mai aproape de cer…

Sunt iubiri din care
aduni floarea cununii
pentru a fi lumina veșnică
ce alungă întunericul
din căușul vieții…

Sunt iubiri pentru care
mori de câte ori respiri a iubire…

20.05.2021

A-nflorit liliacul
~Camelia Boț ~

M-am oprit
din gânduri să-ți spun
c-a-nflorit liliacul
pe aleea
ce mă poartă către
toamna noastră…

În florile-i
mărunte, cerul
și-a mutat culoarea,
prin verde crud
ochii-ți zâmbesc ,
amiroase seara
a tine…

Oh, iubite!
liliacul mă așază
în leagănul timpului
ce-și cerne
clipe frenetice peste
tâmpletele-mi cărunte,
sărutându-mi buzele
de dor arse…

Dar tu iubite, unde-mi ești,
Prin care liliac …mă iubești?

17.05.2021

Redactor șef Camelia Boț