Mentiune:
Linişte
Violeta Andrei Stoicescu
Sub pleoapa blândă-a LUNII plâng doruri NEŞTIUTE,
Şi umbre reci, albastre, în suflet se PRELING…
Se-ascund sub GENE lacrimi din nopți târzii născute,
E linişte… şi-n taină, lumini pe rând se sting.
O rază mă mângâie, şi cu mişcări DOMOALE,
M-aşez pe-aceeaşi veche şi tristă CANAPEA…
Şi parc-aud departe ecoul vocii tale,
Ca un balsam ce curge-n şoptiri de catifea.
Te-aştept să colindăm prin templele tăcerii,
Să alergăm de mână printre galaxii…
Şi-apoi din amintiri să ne clădim imperii,
Şi să ne prindem iar în joc, ca doi copii.
În clipa AMORȚITĂ de lunga aşteptare,
Ascult zefirul nopții LOVIND încet în geam,
Mi-e inima pustie, absența ta mă doare,
Mi-e dor de-acele zile, la piept când te strângeam…
Şi legănat de visul scăldat în SOMNUL dulce,
În FOȘNETE de gânduri, purtat pe-un colț de stea,
Tresar când zorii cheamă luceferii să-i culce,
Şi se aşterne iarăşi în juru-mi liniştea.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 