MARASM ~Mărioara Nedea~
Poate că marasmul ăsta de-a te întâlni cândva,
M-a ținut în viață totuși și la moarte-am abdicat.
Mă clătesc cu stropi eretici și mă-nfășur în perdea,
Să te prind cu ochii minții în năvodul sfâșiat.
Sunt rănită de iluzii, mi se-nchid de spaimă ochii,
(Ți-am lăsat din buze rujul, pe o coală de hârtie)…
Apoi înălțată-n tocuri am știut să mi te-apropii
într-o noapte de festive guri poftind la veșnicie.
Port în pântece speranța unor alte zeci de vieți.
O să-ncep pe o planetă, într-o altă incarnare,
Să te caut iar în mine, să te rog să te repeți
În oricare primăvară ce-o aștept la semafoare.
Mă voi risipi o vreme între spații inegale.
Inima e dintre toate, cel mai greu bagaj al meu.
,,Dacă o să bântui lumea fără versurile tale,,
Va fi ca și cum din mine pleacă însuși…Dumnezeu!
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 