Paparudă-rudă!
~Ionuț Pande~
Hărmălaie mare-n sat, s-au pus câinii pe lătrat,
Ies sătenii toți grămadă, ce se-ntâmplă ca să vadă.
Cu alai de zile mari, însoțiți de lăutari,
Vin țiganii paparude, pământul cu cer să-l ude.
Stau vecinii-n furca porții să le ghicească-n bobi sorții
Țigăncile bucălate, cu bluzele decoltate.
—Haide, frumoaso ca focul, să-ți dea baba cu ghiocul,
Pune banul, taie cartea, hai să-ți fac și ție partea!
Vin babele laolaltă, fete tinere exaltă,
Ies moșnegii toți din casă, cu mustăți, barba nerasă
Și privesc pe îndelete cum răsar blondele plete
De sub basmale-nflorate de țigănci nemăritate.
Saltă sâni de colelie pe sub bluza arămie
Și se-aprind coapsele late pe sub fuste colorate.
—Hai, țigancă paparudă, cu ochi lacomi, gura crudă,
Dezbracă-ți hainele toate că se-ndură sfântul, poate,
Să trimită norii-ncoace, să dea ploaie, să ne-mpace!
Și, râzând, o țigăncușă, sprintenă și mai ghidușă,
Se despoaie-n pielea goală, își pune pe cap o oală
Și cu-n brâu de frunză lată se lasă toată udată.
”Paparudă-rudă, vino de ne udă!”
Iar o țigancă bătrână o lovește peste mână
Cu nuiaua de alun ca să vie norul bun,
S-aducă ploaie curată, de răutăți descântată.
Și dansează țigăncușa ca vântul peste brândușa
Ce vrea umedă să fie pajiștea unde învie.
Se-adună norii deodată pe câmpia nearată,
Cerne vântul ploaia rară, o sorb plopii-n gura-amară
De arșița dinspre vară.
Toți se miră, cată norul care-și golește ulciorul,
Doi, trei stropi și este gata, pleacă norul, iar găleata
Zgâlțâie fântâna seacă, mulți se roagă, alții pleacă.
Paparuda-și face jocul, apoi aleargă norocul.
Și numai Dumnezeu știe când va fi ploaie să vie!
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
