Mențiune;
Ca o pleoapă spre Pământ
Daniela Konovală
Te iubesc cu OCHI de Lună prins în APĂ la DESCÂNTEC,
Te-am PĂSTRAT, STROP de lumină, în lăcașul meu de PÂNTEC,
În cosițe împletită floare-amară de pelin,
POARTĂ nouă îți deschide într-un vis de heruvim.
Noaptea CRAPĂ la răspântii înspre zori de zi prin tei,
Dimineața îmi aprinde macii TOȚI dintr-un condei,
Torțe vii, pe drum de soartă pașii ni i-am însoțit,
Arzând viață după viață către plus de infinit.
În călcâie pârjolite SOARBĂ lutul din arsuri,
Noi, din lacrimi altoite să ne făurim trăsuri
Ori opaițe de Lună, prinse-n ore de pătrar,
Să ne lumineze calea spre cetăți de chihlimbar,
Unde nu-s dureri și patimi, doar iubirea-i crezământ…
Unde raiul se deschide ca o pleoapă spre Pământ,
Unde inima-i acasă în bordeiul ei de mir
Și-n căderi de curcubeie cerul naște flori de crin.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 