Mentiune;
Inima ~Putnic Gherghina – Maria~
Inima e plămădită, ca și pruncul într-un PÂNTEC
În chip tainic, e țesută în secret ca un DESCÂNTEC,
STROP cu strop în ea adună și necazuri, bucurii,
E un cufăr care POARTĂ dulci-amare simfonii!
Ea e ciorchine de stele ce sclipesc în miez de noapte
TOȚI, cu OCHI care să-i SOARBĂ ale sale blânde șoapte,
O admiră, o ascultă și cu ea se tot mândresc
Căci din ea țâșnesc izvoare care nu se mai opresc!
Inima e locul tainic ce ascunde mari comori,
A PĂSTRAT și mai păstrează prețioasele-i valori:
Precum dragostea sublimă, bucuria, bunătatea
Și respectul cu credința, dar și pacea, demnitatea!
Este mică, dar cuprinde chiar și o lume întreagă
Și, cu drag, roade alese e în stare să culeagă!
E fragilă, dar nu CRAPĂ nicidecum și niciodată
Dacă zilnic ea cu APĂ vie este –nviorată!
Putnic Gherghina-Maria
27.06.2021
drepturi rezervate de autor
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 