Poezia specială 15 Iunie

Cu dor de Eminescu ~Maria Poiană ~

Fiind băiet, cutreierai
Prin mândri codri de cleștar.
Mi i-ai lăsat și mie-n dar.
Să-mi fie sufletului rai.

N-aș fi știut în veci de veci
Să caut glasul codrului…
Nici tânguirea vântului…
De ce-o fi trebuit să pleci?

Copil fiind, te căutam
Prin orice colț de luminiș.
Veneai adesea pe furiș.
Erai. Deși nu te vedeam.

Dar te simțeam cum zăbovești
Culcat, visând lângă izvor.
Acele amintiri mă dor.
Acum pe unde îmi mai ești?

Toți plopii lumii îi iubesc
Fiindc-ai trecut pe lângă ei.
Dar, Doamne! Florile de tei,
Îmi sunt alean Dumnezeiesc.

Intreaga lume-i mai frumoasă,
Doar pentru c-ai trecut prin ea.
Rămâi în gând. Nu mă lăsa.
Îmi ești și cer îmi ești și casă.

Nu am cuvinte mari să-ți spun.
Doar fie-ți veșnicia lină.
Din drumul tău plin de lumină,
Mănunchi de stele îmi adun.
Mănunchi de necuprinse stele
Căci știu că-i versul tău în ele.
m.a. 15. 06. 2021

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: