AȘCHII DINTR-UN GÂND
~VIO STERIAN~
Ți-aș scrie versuri, vorbele-mi sunt seci,
În noi, tăcerea lumii se bifurcă,
Nici steaua noastră nu mai cade, urcă
Iar călimările-s doar loc de veci.
Presari în zori petale de amintiri,
În noapte-mi fugi ca o nălucă-n minte,
Măinile-ntinse nu-și mai știu cuvinte
Să te-mbrățișeze iarăși în iubiri.
Atâta noapte s-a înfiripat în noi
Că nici singurătatea nu mai știe
Să ne dezbrace-n zori de agonie
Măsoar-un urlet, în distanță, pașii goi.
Ce pot să-ți scriu? … când mi-ai secat izvorul
Și-ai tolănit pe maci plecarea ta,
În palmă-mi strâng cenușa dintr-o stea
Și-mi vindec rănile din lipsa ta cu dorul.
Fumez tăcut, o ultima țigară,
Te desenez prin fum, aievea, o nălucă,
Într-un pahar, te vărs … voia de ducă,
Dar tu-mi rămâi în suflet ca o gheară.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 