Fac această postare, pentru că am remarcat greșita folosire a acestor cuvinte în poezii sau diferite texte.
„CARE şi CE sunt pronume relative care, în frază, fac legătura între propoziţii subordonate şi regentele lor, substituind anumite substantive.
De exemplu:
Am prieteni/ care sunt devotaţi – care sunt devotaţi este o propoziţie atributivă a cărei regentă (propozitie de care depinde) este Am prieteni (ce fel de prieteni?), iar în subordonată, pronumele care înlocuieşte/se referă la substantivul prieteni, având funcţia de subiect.
Dacă CE şi CARE apar în propoziţii interogative, se transformă în pronume interogative –
CARE sunt prietenii adevăraţi ?,
CE mă întrebi ?,
iar dacă însoţesc un substantiv, devin adjective pronominale interogative –
CARE prieteni sunt devotaţi ?,
CE floare preferi ? etc.
În limba română contemporană, este foarte evidentă o tendinţă, accea de a înlocui, în orice context, pronumele relativ CARE, cu pronumele CE, atunci când este vorba de introducerea unei propoziţii atributive :
Prieten adevărat este omul CE te ajută la nevoie/
Cărţile CE au fost publicate recent sunt interesante/
Poeziile CE au fost recitate mi-au plăcut etc.
O asemenea substituţie nu este fundamental greşită, este posibilă, de exemplu, în situaţia în care repetiţia lui care ar deveni deranjantă.
Dar, având în vedere « abuzul » în folosirea lui CE, generat, probabil, de senzaţia că ar fi mai « pretenţios » sau mai « trendy » sau doar un cuvant mai scurt, o asemenea tendinţa nu este recomandabilă, este obositoare, nenaturală.
Se va spune, aşadar, în mod firesc, de exemplu : Oamenii CARE sunt oneşti şi CARE sunt devotaţi lucrurilor pe CARE le fac sunt de admirat (nu oamenii CE sunt oneşti, CE sunt devotaţi etc.).”
Textul aparține site-ului, deștepți.ro.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 