Destin
Autor Ioan Avram
Când pe cer răsare luna îmbrăcată-n strai de zână,
Se aprind și licuricii să ne spună noapte bună,
Sub cupola cea albastră doi iubiți plutesc prin stele,
Se feresc precum se pare de sălbaticele iele.
Șușotesc privind o stea ce-au ales-o sfetnic bun
Și își jură pentr-o viață fericirea din ajun
Iar în inimi țes văpăi și al dragostei fior,
Își șoptesc acum în taină mai ales cuvântul dor.
Alergând pe căi bătute prin povești nemuritoare
Ei culeg lumină -n suflet ca o stea strălucitoare,
Luna stă să îi privească mângâindu-i lin prin păr,
Ea nu poate să se culce luând destinul în răspăr.
Luna cea seducătoare, ca un bulgăre de aur,
Îi atrage într-o filă din al dragostei tezaur
Și dansează parcă-n ceruri însoțindu-i în festin,
Într-o carte fermecată creionând al lor destin.
Drepturi de autor rezervate
01.08.2021
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 