Tu te-ai ascuns tăcut în inimile noastre
Nori negri de furtună coboară din înalt
și lacrimi de durere se-adună în bărbie,
copiii-ți plâng de dor și lumea e pustie,
iar Dumnezeu se roagă-n colțul celălalt.
Cu tălpile încinse pășind pe ape tulburi
și lacrimi înghețate, azi curg necontenit,
în suflet ți-a fost frică, când ai prevestit
moartea, ca o ceață, lunecând prin ierburi.
Negurile stinse în flăcări vii, albastre
și stele nesfârșite aprinse-n zori târzii,
urcată-n cer de moarte pe norii cenușii,
tu te-ai ascuns tăcut, în inimile noastre.
Autor: Daniela Damian
București, 03 Septembrie 2021
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 