ȘI LA POMANĂ DESEORI E LUPTĂ
E bine că nu știm în care zi
Pleacă ultimul tren din gara vieții.
Dar asta nu înseamnă-a ne gândi
Mereu doar la sclipirea dimineții!
E bine că nu știm cât a rămas
Până când va zâmbi o clipă seacă.
De presimțim ceva facem popas…
Dar trenu-acela fără noi nu pleacă!
E-un tren pe care nimeni nu-l dorește…
Cu toți avem bilet spre depărtare!,
Pentru întors nu ni s-a dat, firește.
Doar cerul știe ora de plecare!
Să ne-amintim că suntem călători
Ai unui tren ce știe numai dusul!
Nu te grăbi. Acum degeaba zbori…
Rămâi pe loc pân` se sfârșește fusul!
Trenul nu îți va duce și bagajul!
Biletu-i pentru oameni… Și atâta…
Nu încerca să-ți folosești curajul
De a-i lovi ferestrele cu bâta!
Bagajele rămân să fie hrană
Din care gura timpului se-înfruptă,
Sau ceartă pentru cei ce vor pomană!
Și la pomană deseori e luptă!!!
(După o întâmplare reală petrecută la un parastas!)
Constantin Mosor, 27 august 2021, București.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 