CIUTURELE TOAMNEI
~Georgeta Giurea~
Din ciuturele toamnei se scutur-amintirea,
Pe o potecă unde, doar ciutele mai trec ,
Spre apa răcoroasă, ce și-a uitat menirea
Și-n care, răvășite, foi galbene petrec.
Mă plimb și eu, adesea, pe margini de pădure,
Printre rugini și brume, ca într-un dulce vis
Și m-adâncesc, sfielnic, prin cețurile sure,
Printre poeme calde, stârnite din abis.
Mă-mbrac cu nepăsarea, mă-ncalț cu veșnicia
Iar pasul mi-l pornesc ușor, tăcut și sferic,
Luând tovarăș sigur, cu mine, poezia,
Într-o călătorie spre pace și feeric.
Mă place toamna asta, mă știe frunza toată,
Prin ramuri și hățișuri, stau verde și hoinar
Și-mi fac cu ochiul, raze de soare, câteodată,
Sau plec cu dor pe gene și nori în buzunar.
Drepturi de autor rezervate
Foto: internet
28 august 2021
România
Redactor șef Camelia Boț
