~ IUBIRE AUTUMNALĂ ~
Iubito, te aștept în miez de toamnă
Cât încă teiul nostru e-nfrunzit.
În veci, te-aștept, să vindeci a mea rană
Și goi să o pornim spre infinit.
Să prăvălim în noi tot Universul,
Din nou să fim așa ca la-nceput,
Când Dumnezeu orânduit-a rostul,
Să fim degrabă ceea ce a vrut!
Să nu te temi, căci Dragostea nu moare!
Am să te-aștept la fel ca și-altădat’.
Pe cer sunt încă păsări călătoare…
Iubirea-mi pentru tine n-a plecat!
Astăzi te simt cum mi te scurgi prin vene,
Mă-nvăluie parfumul tău. Da, simt!
Castelul meu de stâncă și lumini,
Al tău să fie-n orice anotimp.
Purtați să fim prin orice galaxie
Iubiți fiind de fiecare-atom.
Nu voi mai fi bărbat, nici tu femeie…
Vom evada din trupul cel de om.
Vom deveni Iubire-n stare pură
Și numai Unul din noi doi va fi.
Sfida-vom orice lege din natură,
O veșnicie-alături vom trăi.
Ne vom plimba, în zilele cu soare,
Printre copacii încă înfrunziți.
Vom aștepta ca fiecare floare
Și-oricare cuplu de îndrăgostiți,
Să știe cum că toate-s trecătoare,
Iubirile să și le cânte-n vers,
Nimic, nicicând, nu este-o întâmplare
În Marele și Micul Univers.
Iubindu-ne, arzând, în miez de toamnă,
De-alaiul frunzelor înveșmântați,
Spre infinit zburăm, dulce stăpână,
De stele, soare, lună sărutați…
Daniel-Petrișor Dumitru
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 