Când gândul naște poezia
Anca Man
ASCULTĂ inima-n tăcere,
ȘOAPTA prea plină de durere
Ce vrea să-și strige bucuria,
Cănd gândul naște poezia.
În RĂZVRĂTIRI, TĂCUTUL glas
Îmi este tot ce mi-a rămas…
Eu SORȚII, STAVILI nu-i mai pun
Și gânduri în cuvinte-adun.
NEBUNE, clipele rebele
Și NE-NDURATE zile grele,
Ascunse-au fost adânc, în gânduri,
Dar azi le zugrăvesc în rânduri.
Iar în candoarea lor sublimă
Am pus din suflet, o fărâmă,
Gândurilor să le dau viață,
Într-un poem fără prefață.
Cuvântul ce-am zidit în suflet,
Durerea o PREFACE-N zâmbet
Și-un CÂNTEC lin mă împresoară…
Îmi este sufletul vioară!
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 