Locul doi,
Melancolie de toamnă
Anca Man
SINGUR, în NOPȚI de veghe, sufletul fremâtând,
Tăcerea-și împletește cu nostalgii, în GÂND…
În PLOAIE de octombrie, cad frunze ruginite,
UDE le poartă vântul pe drumuri părăsite.
Nici luna nu răsare, doar ploaia-mi bate-n geam,
Gândul la tine-mi zboară… de-o vreme SOMN nu am,
Iar clipele trec greu… noaptea încet se lasă
Și simt tristețea crudă cum umerii mi-apasă.
Afară toamna-și coace MATERIA ruginie,
VREMURI demult trecute mi-aduc melancolie,
Iar doru-mi învelește sufletul trist și gol
Când amintirea ta, în taină-mi dă ocol.
În ochii amintirii, sufletul meu PLÂNGÂND,
Se-agață cu speranță de vise… AȘTEPTÂND
Un semn… care nu vine… sau poate s-a pierdut,
Pe nesfârșita cale ce duce spre trecut.
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 