O fărâmă de speranță
O fărâmă de speranță mai rămâne-n suflet când,
Neajunsuri și necazuri te încearcă, rând pe rând.
Ades, VIAȚA te doboară și te-aruncă-n RĂTĂCIRE,
Nu mai ai zâmbet pe față, nici lumină în privire.
Este un joc crud al sorții, însă ASTĂZI tot mai speri,
Știi că MÂINE nu-i al tău, numai ziua cea de ieri.
E-NTRISTAREA ce te-apasă și nu se mai ISPRĂVEȘTE,
Căci dorința de mai bine, în eter se risipește.
Când privești cum OMENIREA se-adâncește în noroi,
Iar VRAJBA, luând chip de înger, se strecoară printre noi…
Tu ai vrea să frângi o PÂINE, să o-mparți la fiecare,
Ca să afle în credință și iubire… vindecare!
Dar acea fârâmă-n suflet ți-o zidește Dumnezeu,
Dacă-l ai mereu alături, și la bine, și la greu,
El e raza de lumină care te ține în viață,
Iar în El, CREDE-ACELA care crede și-n speranță!
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 