Vechiul port
Am regăsit iubirea într-un adânc de mare…
O rătăcisem clar cu multe veri în urmă
Mă răscolea trecutul și-o ultimă-ntrebare,
De ce n-am fost atentă? Am luat totul în glumă!
În vechiul port al nostru nu am zărit pe nimeni,
Doar pescărușii singuri se-aventurau în zbor.
O briza pătimașă m-a prins pe după umeri,
Tot răsucind pumnalul care se cheamă dor!
Pășeam încet dar sigur peste nisipul umed,
Iar valuri înspumate mă sărutau pe gleznă,
Îmi dăruiau nostalgic o scoică al cărei sunet
Parcă-mi vorbea de tine, în rest picam în beznă!
Emoții scrijelite pe a iubirii punte,
Stau mărturii tăcute de rezistență-n timp…
Doar inimile noastre prin curcubeu unite,
Se contopesc senine în orice anotimp!
Secrete încuiate în cufere de aur,
Mai tremură pe ape formând un mare val
Apoi lovesc uscatul, cu forța unui taur,
Dispar printre nisipuri și se transformă-n mal!
Eu flutur uneori ca un stindard sihastru…
Mă contopesc haotic cu farul și cu marea,
Mă umplu de lumină, de sare, de albasrru…
Atunci printr-o minune, o să primesc iertarea!
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 
Calde mulțumiri și infinită prețuire întregului colectiv redacțional!
ApreciazăApreciază