
Dorință de Crăciun
Cristina Tunsoiu
Înșelătoare LUMI bizare…
O CARTE tristă într-un colț,
Iarbă crescută pe hotare…
Ne plâng chiar plopii fără soț!
Ne-am prăbușit în agonie
Și-n vorbărie infernală…
Uitând ce-nseamnă OMENIE
NEAM dezrădăcinat de țară!
Batem umili la porți străine,
Acasă nu ne este CASĂ…
Nimic nu ne mai aparține,
O mlaștină periculoasă!
DEPARTE-AȘ duce izolarea…
Ne-am ÎMPĂCAT singuri să fim,
Ce-nseamnă oare SĂRBĂTOAREA
Crăciunului, ne mai iubim?
Dorința mea cea mai fierbinte…
Când NECĂJITĂ meditez,
Să fie lumea ca-nainte…
CUMINTE-N fapte și în crez!
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Mulțumesc mult pentru publicarea versurilor mele în aceasta valoroasă revistă!
Mă înclin cu respect și prețuire!
ApreciazăApreciat de 1 persoană