Cine grija ta ți-o poartă?
Cine grija ta ți-o poartă
când tu pleci în lumea largă?
cine-ți deschide o poartă
când te-ntorci, ca să te vadă?
Cine te-a ținut pe brațe
şi duios te-a legănat?
cine-a vrut să te învețe
ce e cinstea, ce-i păcat?
Cine poate fi mai dragă
dintre ființele din lume?
cine îți dă o desagă
cu sfaturi cele mai bune?
Cine-ți duce largul dor
şi se roagă pentru tine?
cine-i nesecat izvor
de iubire şi suspine?
Cin’ te mângâie pe frunte
şi-ți alină câte-un foc,
chiar de ai tâmple cărunte
îți vegheaz-al tău soroc?
Cin’ te iartă de greșești
şi-i arunci o vorbă-n vânt?
cine, când tu pribegeşti
ți-e un înger pe pământ?
Cine alta, decât mama,
te-nfăşoară cu iubire,
ea la toate ține seama
şi-ți dorește fericire.
Cât privirea ei ne cată
şi se-ngrijorează iar,
viața-i binecuvântată
cu cel mai sfânt dar.
Prețuiți mama cât este
la casa de odinioară,
chiar de ea îmbătrânește
va rămâne primăvară,
căci în grijile aprinse
răsar doruri ce-s nestinse.
–Maricica Miloievici–
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 