Te iubesc, Sfântă Scară a vieții!
Mi-e firea, ca iarna, ca barba și părul,
Nu în ghețuri, cleștar de cristal
Ci în albul care îmi înfloare ca mărul,
Cu roz și albastru fructând în oval!
Mi-e firea în feciorul care-mi calcă pe urme,
Trimis de ecoul de când l-am chemat
De la tata trecut peste a vieții culme,
Darul său, un nepot din iubire strigat!
Mă cufund tot mai mult în al firii trecut,
Trepte urc și cobor ca pe scara lui Iacov,
Mă împresor fiindcă văd ce e cult și ocult,
Linear labirint ca în opera lui Bulgakov!
Chiar de aș vrea să-mi opresc loc pe scară,
Nu-i permis, totul curge-n perpetuu zglobiu,
Nu respecți!-Ești făcut de cumplită ocară,
Aruncat în neant spre al morții sicriu!
Prin copii, prin nepoți, strănepoți stăm pe scară,
Ecuație armonică, descriind strălucit piedestal,
Te iubesc Sfântă Scară a vieții!-Rămâi-mi povară,
Să te las în poruncă, toți să țintim al tău ideal!
Ionel Rusu Cuvin Arad România!
6 Februarie 2022.
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 