Toate trec
(din volumul în lucru, LA RĂSCRUCI DE VREMURI)
Toate trec… Ca spuma mării.
Vieți, regate, constelații.
Se perindă peste veacuri,
Visuri, nații peste nații…
Urma lor în palma vremii
E doar pulbere în vânt.
Puf firav de păpădie
Ne e viața pe pământ.
Sclavi trăgând ca la galeră
Pe o mare-nvolburată.
Biciuiți de valul vieții,
Sângeră secunda toată.
Nu că-i valul vârf de lance
Ce străpunge trupul tău.
Ci că-n prea-mărita-ți viață
Nu e loc de Dumnezeu.
Cu sulimeniri de vorbe
Fade în meșteșugire,
Crezi că scoți din smoala Gheenei
Raze de Dumnezeire.
Din arhivele minciunii,
Scoți sonate care dor.
Glasul melodiei sale
E chimval zăngănitor.
Fă altar sfințit din suflet,
Când vorbești de Dumnezeu:
Cerul și pământu’ or trece.
Dar nu și cuvântul Său.
maria poiană 28. 01. 2022 București
Redactor coordonator: Mirela Cocheci
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 