Testament
Stefan Olaru
Nu-mi lustruiesc armura, nici spada n-o mai trag,
Blazonul meu cu zdrenţe-i acum zidit în mine.
Când drumul se-ngustează mă simt cu mult mai bine,
Şi versul meu se-mplântă adânc ca un baltag…
N-au mai rămas prea multe şi nu mai vreau nici eu,
Nu-mi mai doresc speranţe nici frângeri printre vise…
Îmbrăţişez prin rimă cu-aripile deschise
Pe toţi cei care astăzi se-opresc la versul meu…
A fost o clipă simplă cu-aromă de vecie,
Dar munte pentru mine cu sânge şi sudoare,
Nu mi-au rămas prea multe decât o-mbrăţişare,
Poemul unui suflet într-o călătorie…
Dac-am rănit cu vorba n-am să vă cer dovada
Acum când veşnicia se-ntoarce înapoi.
Vă dăruiesc iubirea de dincolo de noi
Prin versul ce se-mplântă mai crâncen decât spada!
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 