Fior de mătase
– Mira Minu-
Fericirea mă saltă, mă frământă din nou,
Din munți albi ca misterul, îmi ajunge ecou …
Păsări mari zboară-n aștri, e un zbor fermecat,
Într-un ritm al tăcerii, deseori amânat.
Ce comori de albastru mă răsfiră ușor
Cu puteri ce emană un impuls creator,
De mă simt inspirată să trezesc dimineți
Dintr-o veche-amorțire a uitatelor vieți?
Rosturi noi se ridica din pământul mirat,
Năvălesc ghioceii, un zefir sărutat
De o mie de zâne dintr-un cor liniștit,
Printre-o mie de stele deodată-i vestit!
Soare sfânt duce raza ca pe-un înger vioi,
Muguri roz se frămantă, înflori-vor apoi …
Nu e doar înflorire, e-un asalt iubitor,
Semn ca cerul e-aproape, ne veghează cu dor!
De-aș avea doar o liră de magii aurii,
Aș cânta într-o seară pentru sfinții cei vii!
Lumea-ntreagă să fie un lucid paradis,
Printre ploi de ambrozii să se-ntoarcă din vis!
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 