BLÂNDA LUNĂ
Într-o noapte cu cer înstelat,
Din multe vise, o scară am înălţat,
Cu prim pas şi un gând sfios,
Am început urcuşul anevoios.
Să strâng în braţe blânda lună,
Din mii de flori făcut-am o cunună,
Pecete pentru al nostru jurământ,
Să nu mai fie moarte pe pământ.
Din suflete să alungăm durerea,
În cântece să transformăm tăcerea,
Şi chipuri împodobite cu frunze de acante,
Iar lacrimile, să le fie diamante.
Sublimă dorinţă, tu jalnic muritor,
Crezând că vei primi al cerului onor,
Încununat cu pulberea de stele ,
Vei fi stăpânul a timpului vrere.
Coboară de pe scara ta de vise,
Şi pentru blânda lună sunt legi nescrise,
A vărsat multe lacrimi şi a împietrit,
Când stelele căzătoare i-au pierit.
Şi multe nopţi la blânda lună am privit ,
Frumoasa enigmatică, cu mister nedesluşit,
Pălind în zori de zi, căci pierderea o doare,
La moartea unui om alături de steaua căzătoare.
Autor Dan Lupu
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 