RĂMÂI PE VECI ACOLO
Văd razele de Lună cum se strecoară lin,
în pomul plin de frunze, aproape e un chin.
Norocul meu e vântul ce-și poartă adierea,
discret să curgă-ncet, să-mi stingă iar durerea.
Privindu-mi chipul trist prin raze de lumină
spre inimă se duce în pieptu-mi ce suspină,
îmi lasă-o umbră dulce și-o lungă mângâiere,
speranța dintre stele, iubirea mea nu piere.
Stau noaptea s-o privesc când cerul e senin,
dar câteodată-un nor o-mproașcă cu venin,
și-ntunecă atmosfera, nu-i pasă că iubirea,
nu are timpii morți, e dulce cum e mierea.
Prea scurtă este noaptea acum pe timp de vară,
doar greierii se-agită când cântă la vioară,
pentru o clipă doar, vreau Luna să coboare,
speranța să plutească pe-o rază de culoare.
Viața îmi este scurtă, iar timpul limitat,
nu cer prea mult din viață, să fiu doar ascultat.
N-ai vrut pentru o clipă să fii a mea iubită,
rămâi pe veci acolo, pe bolta nesfârșită.
Crevedia 04.08.2022
Constantin Nicolae Gavrilescu
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 