NORII CEI ÎNȚELEPȚI SE-NDRĂGOSTESC!
Doi nori pășind desculți înspre apus,
Vorbiră între ei, ca nor cu nor!
N-am înțeles nimic din ce și-au spus.
N-am învățat la școală limba lor!
Făcură niște semne spre încoa`,
Apoi dădură mâna amândoi.
Cel negru, într-o clipă va ploua.
În viață e nevoie și de ploi!
Celălalt nor, firav și subțirel,
Se dete mai aproape de cel gros.
Ca din senin se înnegri și el!
Plouară împreună! Ce frumos!
Doi nori parcă sosiți de nicăieri,
Să plouă împreună, e firesc.
Nu, oameni buni, nu doar de azi de ieri
Norii cei înțelepți se-ndrăgostesc!
Când fulgeră și tună, între ei
Răsare Dumnezeu numaidecât,
Ștergând nepotrivirea de idei!
Iată doi nori ținându-se de gât!
Și oamenii se-ndrăgostesc ușor!
Să te îndrăgostești e ceva sfânt!
Îndrăgostirea seamănă c-un zbor
Între înțelepciune și cuvânt!
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 