NESCRISELE POEME
De-o vreme nu-mi mai scrii, poate de-o viață,
Dar cum și viața este tot o vreme
Cu anotimpuri verzi, pierdute-n ceață
Ca-n albele, nescrisele poeme,
O să-ți citesc pe chip doar depărtarea,
Tăcerea de sub florile de gheață
De la fereastră, utima scrisoare
Din ochii umbrei, palida paiață.
Nici umbra nu mi-a mai știut adresa,
Eu cred că m-ar fi prevenit, precis…
În catedrală , maiestuoasă, mesa
Pusese clipei semnul ,, interzis”.
Tu scrii poeme cu aripi de îngeri,
Căzuții din lumină, dar nu vezi
Că de din gios de raiul tău însângeri
Livada-ncremenită-n fructe verzi.
Cândva, ca fapt divers citeam povestea
Bizară, tristă-a unui somnambul
Ce s-a trezit căzând… Primise vestea
Trezirii bruște, fără preambul.
Mai spânzură-ntr-un cui, ca semn la poartă
Cutia mea poștală fără chei,
Poștașul lasă plicuri de la soartă…
Ciudat, mi-a scris pe plic adresa ei!
RADA GEORGETA
31 iulie 2022
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 