A speranțelor beție
Dragostea-i o floare rară,
Stele multe căzătoare,
Călăuză dulce-amară,
Spinul care veșnic doare.
Vise multe, colorate!
Fericirea în destine!
Și speranțe parfumate,
Clipe multe, prea puține…
Azi o mângâiere blândă,
Să adormi pe jumătate
Sau tristețea stând la pândă,
Drumul spre singurătate.
Cine știe adevărul…?
-E iubire și credință,
Bunătatea sau chiar răul,
Lacrima din suferință.
Nimeni n-are cum să știe!
Cât un suflet poate duce,
A speranțelor beție!
O îmbracă mâine-o cruce.
Poate-un freamăt plin de gânduri?
Întuneric sau lumină?
Inima ta în adâncuri,
Cei lipsită de-orice vină.
Dragostea e dăruire,
N-are preț și nici vânzare,
Uneori o despărțire!
Care-aprinde-o lumânare…
Autor, Mihail Janto
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 