Nicolae Toma

Imperiul viselor de gheață
1.
Eu miraculoasă moleculă
Jumătate om
Jumătate vis
Strigătul meu va rămâne
Floare pentru
Lacrimi pentru câțiva
Și praf și nepăsare
Pentru cei mulți
La uitare mă osândiți
2.
Slobod am impresia că sunt
Duc regretul la buze
Și nu mă pedepsește nimeni
Scuip pe stradă
Și nu mă vede nimeni
Trec ca o umbră și aud blestemele
Care trec pe lângă mine
Și unele prin mine
Spre nici unde gonind
3.
Cobor sau urc pe-o scară
Cine ar putea să-mi spună
Până unde cobor
Sau până unde am voie să urc
Către tine Doamne
4.
Vânătă de frig
Visele i se coagulau
Geamătul nopții
Nerostitele cuvinte
Revoltă femeia
Ca o mângâiere
Venită prea târziu
5.
Preumblându-mă pe ici pe colo
Pe toate domeniile mele
Pacea domnește
Doar un arici fără vrăjmași
Plânge lângă mormântul vulpii
Iată sosi vremea să plec
Fulgii mari de zăpadă
Îmi anunță chemarea
6.
Azvârlit printre cei care nu mă vor
Zâmbet perfid am fost șapte zile-n șir
Era și timpul să mă opresc
La umbra surâsului tău cald
Învăluitor
7.
Unii se folosesc de mine
Ștergându-mi des picioarele
Bolnave de plecare
Mirosul prafului de pe drum
Înțepenit într-o nară
Dă senzația unei plecări
Spre alte plecări
Mult așteptate
8.
Iată
Clipa veni
Solemnă ca un ritual
Duc mâna la buze și zic
Jumătate om
Jumătate vis
(Lugoj, 1985)
Nicolae TOMA

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un comentariu