Primăvară
Când cenușiul aprig se stinge-n amintire,
Când dezghețate râuri se contopesc în mare,
Când înfrunzește cerul și pentru fiecare,
Se scutură cireșul în sfântă dăruire,
Când noaptea grea-și despoaie hlamida ei oloagă
Și-ntr-un târziu se scurge încet ca o povară,
Udând și spini si lauri, și slavă și ocară,
Când printre nuferi vântul în zborul lui se roagă…
E-un timp fecund de pace și-o cruce care suie,
E-o liturghie sfântă o jertfă și-un botez…
E timpul închinării, închinători și-un crez
Cu spini flămânzi pe frunte și palme frânte-n cuie…
E-un timp de curățire când printre răni și fard
Vor înflori măslinii din genuine cremeni,
Și se va frânge pâinea iubirii pentru semeni
Peste cenușa stinsă cu mirul scump de nard!
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 