Inima mea e inima ta…
Violetta Petre
Inimă, nu-ți este greu să primești toamna în tine,
să te răvășească norii și să-ți plouă pe iubire,
să îți dilueze-n apă seva vieții din destine
și să-ți tulbure tic-tacul cu-aritmii și cu-nvrăjbire?
Te-amprentează cu tristețe, cu melancolii deșarte
și te doare și în atrii se amestecă suspine,
scâncetu-ți împarte-n cioburi un ventricol mai aparte
în care-ai stocat poeme tot cu litere aldine…
Bate-n van s-audă trupul, ajutorul, cum îl cere,
însă strigătu-i nevolnic și pereții nu-i străbate.
abia-și mai găsește locul… priponită în artere
inima e-nchisă-n sine cu trăirile ei toate…
Numai tu, iubite, ai arsenal pentru-apărare
Și nu lași toamna să intre, stai de pază zi și noapte
Ai un felinar în stânga și în drepta lumânare
Și alungi intruși năvalnici, nu cu țipete, ci șoapte…
Inima își drege ritmul, doar cu tine e întreagă,
E un univers de pace, când îi ești pereche vie.
Tu o faci să guste taina raiului și să-nțeleagă
Că-i ești inimă și suflet, muză-n vers și poezie…
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 