Reverii
Mă vezi? Nu m-am schimbat, aceeași sunt,
Din ochii mei n-a dispărut credința
Că poți oricând să-mi întregești ființa
Pe drumul de la stele spre pământ.
Mă simți? Sunt cu un secol mai bătrână,
Dar am rămas la fel de-ndrăgostită,
Convinsă că-ți voi fi etern sortită,
Arzând între miracol și țărână.
M-auzi? Prin bezne iar te chem acasă,
Dorința-i un torent ce-n trup vibrează,
În suflet zeci de doruri lăcrimează…
Și mi-aș dori să-mi spui că sunt frumoasă.
Mă crezi? Am implorat plângând uitarea
Precum o moarte să mă izbăvească,
Dar vor mereu de tine să-mi vorbească
Zeci de talazuri ce sărută marea.
Mai poți, de pe tărâmul îngeresc,
Să făurești din slove nestemate,
Să mă răsfeți cu stihuri parfumate,
Prin reverii să-mi spui doar: Te iubesc?
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 