Violetta Petre

Mai copil de-atât n-am fost
Violetta Petre

Mai copil de-atât n-am fost
Nu-mi mai ştiu nici ani, nici zi
N-am avut, copil, vreun rost
Şi n-aş şti să am, de-aş fi…

Am umblat şi-am aşteptat
Mângâiere de părinţi
Şi iubire n-am aflat
Decât de la cer şi sfinţi…

Macii îmi erau cununi
Şi scaieţii flori de sori
Pentru mine sărbătoare
Era când plângeam culori…

Şi când cerul mă privea
Ameţeam de-atâta zbor
Anii mei de i-aş avea
I-aş păstra în cer şi dor…

Să mă satur eu de ei
Să-i arunc pe-un colț de rai
Fără ură, fără zmei
Doar cu florile alai…

Fă-mă, Doamne şi pe mine
Un copil ca alţi copii,
Nu mă da de lângă tine!
C-aş fi vrut şi eu, să ştii

Să mă joc, să strig la lună
Să m-adun de prin poveşti
Dă-mi pe mama, mama bună
Fii minunea care-mi eşti!

Eu copil n-am fost şi-aş vrea
Să ghicesc ce gust avea
Ea, copilăria mea…

Să nu ne lipsim copiii de mângâiere, niciodată!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț