Elena Coca Mahalu

Tăcerea din cuvinte

În odaia nopții reci, am aprins o lumânare
Și la măsuța de lemn, redau gândului culoare,
Pe foi rupte din caiete, altădată cu coperți
Se-ngrămădesc azi cuvinte, zidind în minte cetăți.

O lacrimă strânge-n ea, doruri multe, adunate,
Iar părerile de rău, strigă clipele răbdate,
Cu un tremurat ușor, pana-ncearcă prea grăbită
Să aștearnă rânduri vii, dar foaia-i mototolită…

Inima ar vrea s-aducă liniștea fără sfârșit
Prinsă-n nopțile de vară, de-un luceafăr obosit,
Gânduri mii se răzvrătesc, apoi tac prinse-n cuvinte
Ce iau clipele la rost, transformându-le în ținte…

Zorii zilei strecurați prin ferestrele din suflet
Sting lumina candelei, oprind al versului umblet,
Ca un leac, stă amintirea sub ochii greu încercați,
Altădată plini de neguri, azi senini și resemnați,
Trece-o zi, și încă una, suntem de timp condamnați…

Autor: Elena Coca Mahalu

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț