O grea melancolie
Autor: Șoimaru Mirela
Ai sufletul rănit… Nu mai ceri din rai porunci,
O grea melancolie cu zorii să se nască!
Ce lesne-i dai uitării fiorii de atunci!
Tu te dezbraci cu-ncetul de zarva pământească…
Și parcă stai pe rug sau, poate, sub o cruce,
De te dezmiardă surd o neliniște cerească!
Ai sufletul cernit și stai la o răscruce…
Deodată-n somn ți-apare o umbră părintească!
Ce farmec au fiorii dulci ai tinereții!
O grea melancolie te-apasă,te apleacă…
Schimbi înfățișarea cu haina bătrâneții,
Tot ce-ai iubit vreodată te-a jefuit sau pleacă!
Te chinuiești înfrântă! Merele-s răscoapte,
Precum e uscăciunea din grea melancolie…
Și mi te pregătești să traversezi o noapte,
Așa de-ntunecată, precum o colivie!
Din lacrimile tale se naște-un răsărit?!
O vagă licărire în ordinea lumească?!
Doar ochiul tău se-nchide și pare adormit,
O grea melancolie în aură să-ți crească!
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 