MĂ GÂNDESC LA EMINESCU
Cine va răspunde dacă scrisul pe hârtie moare?
Mă gândesc la Eminescu, el care scria cu tocul,
Iar apoi usca poemul printre razele de soare!
În odaia nemuriri, scriind și-a câștigat locul!
Scrisul pe hârtie albă, cu tocul sau cu stiloul,
A rămas mult de căruță, bătrâna caligrafie,
Nu-și mai laudă frumosul, cică, nu e-n pas cu noul!
Zâmbetele călimării nu mai sorb cerneală vie!
Puțini înțeleg ce-nseamnă pentru om scrisul de mână!
A murit de tot scrisoarea agățată-ntr-o ulucă,
În uluca de la poartă scorojită și bătrână!
Cerneala rămâne vie și atunci când se usucă!
Și Coșbuc și Eminescu, cu pana, sau cu *plaivasul,
Au desăvârșit poeme la lumini aproape oarbe!
Erau rude cu cerneala cărei i se stinge glasul!
Gura epocii moderne, până și cerneală soarbe!
*plaivas= creion
Redactor: Ionuț Pande
Redactor șef: Mihaela Vaida
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 