Un anotimp numai al nostru…
Simt cum se-ntomnează vara, vara asta ce n-a fost
Decât doar o amăgire, ca un vis pe care-l uiți
Ne rămâne anotimpul, singurul ce are rost
Anotimp numai al nostru-n care grijile-mi înfrunți…
Primim viața pe sărite, așa cum ne este dat
Eu îți dau totul, iubite, atât cât mi-a mai rămas
Tu îmi potolești aleanul între trenuri suspendat
Doar o vorbă să-mi rostească într-o gară al tău glas…
E mai mult decât iubire, e un fel de-mbrățișare
Peste timp și peste spațiu între gânduri, în eter
Ești mereu în partea stângă, chiar de scrie depărare
Pe distanțe nedorite, ca între pământ și cer…
Ne-ntâlnim la o răscruce, tu pe-un pisc despădurit
Eu la poale de pădure, unde liniștea e leac
Doar îți fac un semn cu mâna, că îmi arde de iubit
Pân’ cobori prin iarba crudă… mi se pare că-i un veac
Și când mă cuprinzi în brațe… e secunda de extaz
Când între căprui și-albastru e cel mai sublim miraz…
03.07.2023
Violetta Petre
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Mihaela Vaida
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 