In Memoriam
ADRIAN PĂUNESCU
S-a născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, raionul Sângerei, Republica Moldova și a fost poet, publicist, scriitor, traducator, eseist, critic literar și politician român.
Este cunoscut mai ales ca poet, debutând în 1960 și este considerat cel mai mare poet social de după Arghezi (Șerban Cioculescu).
Autor a peste cincizeci de volume îndeosebi de poezii, cărțile sale fiind editate în peste un milion de exemplare.
La 17 septembrie 1973 înființează Cenaclul „Flacăra”, adevărat fenomen de masă, cu care susține peste 1600 de spectacole de muzică și poezie, promovând multe tinere talente muzicale și poetice.
Adrian Păunescu este autorul sintagmelor „generație în blugi” și „muzică tânără”.
Ca publicist debutează în cadrul revistei „Flacăra”, revistă pe care o conduce din 1973 până în 1985.
După căderea comunismului, în 1990 înființează Cenaclul „Totusi iubirea”. În cei peste zece ani de activitate, noul cenaclu realizează concerte de mare succes în țară și la Chișinău.
Ca om de televiziune, participă la emisiuni pe teme politice și culturale la TVR1, TVR2, TV Antena 1.
Ca politician, a făcut parte din Parlamentul României în calitate de senator de Dolj, în legislaturile 1992-1996, 2000-2004 și senator de Hunedoara în 2004-2008.
Dintre volumele de poezie publicate amintim „Ultrasentimente”,1965, „Mieii primi”,1966, „Fântâna somnambulă”,1968, „Cărțile postale ale morții”, 1970, etc.
A murit la 5 noiembrie 2010, în București, România.
Dintre poemele lui Adrian Păunescu, am ales pentru dumneavoastră poezia intitulată „Rugă pentru părinți”.
Adrian Păunescu
Rugă pentru părinţi
Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.
Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.
E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.
Redactor: Ionuț Pande
Redactor șef: Mihaela Vaida
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 