Înlăcrimând pădurile desculțe
Mlădie și hoinară-i Simplitatea,
Bucolic fluierând prin grâne coapte;
Rotesc în juru-i mreje murmurânde
Și cufere cu pietre nestemate;
În van roiesc – e-o novă călătoare!
Nu-și face chip de aur din țărână,
Căci ochii ei sunt cântece solare,
Înlăcrimând pădurile desculțe
C-un chihlimbar ce cotropește-o frunză,
Precum soldatul, lumile barbare.
Fântânile bătrâne o respiră,
Tot scârțâind din cumpăna semeață;
Coloană senectută-a nesfârșirii
Sunt mesele tăcerilor de piatră,
Peste penumbre-ntinse de milenii…
Și-atunci, pășește-n zbor hoinara lunii,
Rebelă fluierând prin prin miez de noapte;
Se-nvârt în juru-i albe constelații;
Și-n liniștea din grâie răsfirate
Ibovnică îmi este Simplitatea…
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Mihaela Vaida
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 