De-ar fi să cad…
De-ar fi să cad răpus de vreo săgeată,
Lăsați-mă să mă târăsc spre soare;
Nu voi crâcni, nu voi cerși la poartă
Anestezia vremilor vulgare!
Nu voi trăda pământul țării mele
În care zac de-a valma oseminte;
Prin gardul vechi al casei, de nuiele,
Voi contempla carpatice morminte.
Cum Gelu voievod, rugându-și calul
Să-i sape-n râuri repezi ostenire,
Mă voi scula din morți, să beau pocalul
Amarului răsuflet de mâhnire.
Avem o rană-n țară, de săgeată,
Ce vindecare-n veci nu își găsește;
Se-ascund trădări în jariștea din vatră
Și în tăcerea gurilor de pește.
Sub tropotul de bestie umană,
Se zbat pe crucifixuri căprioare;
Adânc se-nfig piroanele în blană!
A câta răstignire este oare?
Tot ne-ntrebăm a câta oară este
Această vânătoare milenară;
Se rușinează soarele pe creste
Și asfințitul său – a câta oară?
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Mihaela Vaida
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 