Nicoleta Tudor

Prea târziu

Târziu… prea târziu am aflat că sunt noapte,
Am surori sânziene, întunericul frate,
Graiul stelelor toate îl cunosc mult prea bine
Fiind parte din suflet, fiind parte din mine

Târziu… prea târziu am aflat că sunt lună,
Când umblam pe asfalt desculță, nebună,
Când din brațe-mi creșteau crengi de umbre ciudate
Și-mi furau fără milă sentimentele toate

Târziu… prea târziu am aflat că sunt ploaie
Și curgeam peste mine și din mine, șuvoaie,
Prea fluidă să pot să-mi amestec esența
Când prin picuri, din suflet, îmi pierdeam existența

Târziu… prea târziu am aflat că sunt om
Existând într-un cadru spectral, monoton,
Prea târziu am aflat că există sfârșit…
Nu ca om voi zbura fără griji, infinit

Și îmi pare că viața… viața asta contează
Și ce-i bun pentru mine, după-aceea urmează…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu