Popa Nastasica

Mă doare Toamna

Adie vântul în mângâieri de soare,
Scaldă cuvântul și-l afundă-n mare,
Cuprinde-n zare, dintr-un arcuș, aleanul,
Stârnește-n ape nisipul și mărgeanul.

Se-adună norii… îmi spintecă obrazul
O ploaie rece, agită-n mal talazul…
Sărac e gândul și fața mi-e lividă,
Prin zile sumbre am inima avidă.

Se-ntoarce toamna și cântă-n glas de muză,
Mătură-n cale de pe-o alee-o frunză,
În ploi aduce praf, mirosea a tundră
Și-o văd grăbită și îmbrăcată-n țundră.

Mă doare toamna… Cu vântul ea se joacă
Și răscolește parfum de busuioacă,
Și mândră este-n culoarea ei gălbuie…
Îmi lasă-n urmă mireasmă de gutuie.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu