Călători
Amenda Călin
Se-nalță imperii și palate,
Cu străluciri de mucava;
Se nasc amoruri, patimi… Toate
Ajung o pulbere, cândva.
Indiferent de al său nume
Și-oricât vrea să se ostenească,
Nu-i nimeni destinat, în lume,
Pământul să îl moștenească.
E ceasul un dușman amarnic
Ce nu se lasă-nduplecat,
Dar și triumful lui, zadarnic –
Chiar timpul va muri, plecat.
Numai cuvântul, ce dă viață
Și de iubire-i purtător,
Doar el în sine e substanță
Și, prin eoni, nemuritor.
DIN ORICE CLIPĂ TRECĂTOARE
ĂST ADEVĂR ÎL ÎNȚELEG:
Ne naștem, învățăm sub soare,
Apoi ne-ntoarcem în Întreg.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 