Tărâmul poeziei azi își plânge văduvia…poezia fiind îngenuncheată în lacrimi…
„THE END! Adio, viață! Adio, prieteni dragi! Adio, poezie! Adio, Anatol Covalli! Adio, iubirea mea…
În drum spre veșnicia albastră, vă aștept urmele…”
Prin aceste cuvinte, suntem anunțați că poeta Violetta Petre a decis să-și continue călătoria înspre veșnicie.
Dați-vă voie să trăiți acest doliu profund, dar nu uitați că și noi vom pleca într-o zi…deci, mai avem timp să ne pregătim plecarea prin smerenie.
Drum lin PASARE ALBASTRĂ!
Sincere condoleanțe familiei și tuturor celor care într-un mod sau altul au iubit-o și-i iubesc poezia.
Metaforă sublimă, în violet poem…
Violetta Petre
Foșnești în gândul meu ca frunzele în vânt,
Când vârtejesc secunde în zborul spre pământ.
Și zorii vin cu tine, albastru pe sub gene,
Amurgul mi le-nchide cu doruri în refrene…
O noapte albă-n palme adun să nu te pierd
Și c-un poem, iubite, te-adorm și te dezmierd.
Mai cade-o stea în mare, în brațe de sirene,
Eu o cerșesc pe diguri, să-ți scriu pe-un val, catrene…
Un pas și încă unul, pe gleznă un sărut,
Tresar, când umbra nopții își face așternut
În versul despre tine în care așteptarea
E lacrima în care mugește astăzi marea…
Arunc poemul nostru-n laguna cu tăceri
Acolo, unde-așteaptă un alt poem de ieri.
Printre speranțe-absurde, pierdute pe nisip
Eu îți aud oftatul și chipu-ți înfirip…
Ești lângă mine iarăși, de câte ori te chem
Metaforă sublimă-ntr-un violet poem…
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 