CU DUMNEZEU LA MASĂ, NU EȘTI SINGUR
Pe multe mese nu sunt două linguri!
Așa-i Crăciunul oamenilor singuri,
Iar unii sunt la marginile vieții!
Auzi-i! Stau de vorbă cu pereții!
Doar vântul se așază-n tocul ușii!
Oare ce-o fi în sufletul mătușii,
Când de Crăciun nici moșul numai vine
S-o mângâie la vreme de suspine!
S-a dus la locul lui de astă vară,
Copiii și nepoții…viață-amară!
Bătrâna se închină la icoane
Vorbind cu moșul ei: „Vezi tu, Ioane!
Face Crăciunul singură! Suspină,
Dar dinspre cer o rază de lumină
Aleargă pe potecă, intră-n casă!
E Dumnezeu! Va sta cu el la masă!
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 