DE BOBOTEAZĂ
Florentina Savu
Neaua de-altădată și-a rătăcit rostul,
E negru pământul de-așa supărare
Fiindcă iarăși iarna și-a neglijat postul
Și-a uitat, hapsâna, că e sărbătoare!
Unde o fi, Doamne, gerul Bobotezei,
De niciun fulg de nea din cer nu apare?
Au înflorit prin curți gingașii ghiocei,
Primăvară nu-i. Ce se întâmplă oare?
Nici turțuri nu mai sunt pe la streașina mea,
Să îmi de binețe veseli până în zori,
Prin pomi să se aștearnă o dantelă grea,
Și pe-ale mele geamuri s-am pictate flori.
În curte, de pază, lipsește om de nea,
Anotimpul iarna ne-a fost demult furat:
Nu tu bătăi cu bulgări, nu tu sania,
Derdelușu-i și el, de ani buni desființat.
Cerul nu își mai cerne sita peste noi,
E dezghețat râul, apa-i e zglobie.
Au secat crunt norii și nu mai cad nici ploi,
Parcă-i primăvară, toate reînvie!
Sosit-a Boboteaza cu soare călduț,
Gerul ei, de-acum, e o simplă-amintire…
Doamne, enorm ne-am dori, măcar un picuț
C-așa ar fi frumos în zi de Sfințire!
Mai scutură-ți fulgii din pernele Tale
Să ne bucurăm de ziua asta Sfântă
Așterne-ni-i cu drag în a noastră cale
Și din nou, Tu Doamne, ne binecuvântă!
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 