CA O IESLE, INIMA
Azi la cină avem oaspeți, vin la noi luceferii
Și din cosmos, de departe, vin cometele, făclii.
Și vin sori și luni-fecioare, magii vin din răsărit,
Vin cu smirnă și tămâie, iată-i, doar ce au sosit
Ieslei să i se închine, Pruncului ce doarme-n ea,
La picioare îi pun aur, peste trup pânze de nea,
Venerând făptura mică, Dumnezeul întrupat.
Nici o casă-n satu-acela nu avu de dat un pat,
Unde Pruncul să se nască. Numai boii l-au primit,
Numai cerul de deasupra, cer din care a venit,
I-a fost adăpost și casă, L-a ținut duios la piept.
Prunc Celest, te rog, hai, vino, ‘n ieslea inimii te-aștept!
Este noaptea cea mai sfântă, este noaptea de Crăciun,
Cântă-n câmp păstorii odă Mielului cel Sfânt și Bun,
Cântă la fereastra noastră un colind, cu glasuri mici,
Cu năsucuri înghețate, ia, o ceată de pitici.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 