Zbor spre înălțimi
Îți plângem azi ființa, coroana ta de spini,
Când ne-nălțăm cu toții în zbor spre înălțimi…
Și parcă mai ușoară e pana când mă-nchin,
Icari ai lumii noastre, în zbor de heruvimi…
Cădem la învoială cu soarta mult prea crudă,
Las lacrima să cadă în barba albă, udă
De-atâta dor și jale și dragoste nestinsă,
Iisus al omenirii, iubire necuprinsă…
Acum, când ziua Ta este atât de-aproape
Eu, păcătosul lumii te pomenesc în șoapte,
Dă zborului meu viață, elanul și trăirea
Și jur că îmi voi duce pân’ la sfârșit menirea!
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 