Zbor spre înalt
Dintre dune de nisipuri , mi-am luat zborul spre înalt,
Să caut noi anotimpuri printre piscuri de bazalt,
Să pun mâna pe un nour și să-l storc ca pe-un măr dulce,
Să beau din licoarea lunii care tainic mă seduce.
Mi-am pus aripi de colibri să plec mai iute în zbor,
Cu o pană într-o mână, simt al dragostei izvor,
Beau din el parcă cu sete, chipul să mi-l răcoresc
Că-i izvor de apă vie din tărâmul strămoșesc.
Privesc lumea pământeană, munți semeți și văi adânci,
Îmi iau clipe de odihnă agățându-mă de stânci,
Zboru-i greu, de bate vântul învrăjbind multe păcate
Cu troiene-ncremenite, peste culmile înalte.
Chiar de-i calea-înzăpezită și se scutur’ norii grei,
Îmi țin aripile-ntinse cu lumină de la zei
Și aș vrea să zbor spre stele, să le ating o clipă,
Să nu fac din zâna bună doar o mare de risipă…
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 